Sa invatam..

Trebuie sa invatam sa iubim persoanele din jurul nostru atunci cand o merita cel mai putin pentru ca atunci au nevoie cel mai mult.

Trebuie sa invatam sa fim prieteni, vorbindu-ne de bine prietenii chiar si atunci cand acestia nu sunt de fata.

Trebuie sa invatam sa acceptam defectele celor din jur,chiar si fara explicatii, deoarece si noi avem la randul nostru defecte.

Trebuie sa invatam sa ajutam fara sa ne asteptam sa primim ceva in schimb.

Trebuie sa invatam sa ne analizam pe noi inainte sa criticam.

Trebuie sa invatam sa avem grija mai mult de caracterul nostru si nu de reputatie, pentru ca reputatia este ce avem la sosire iar caracterul este ce avem la plecare.

Trebuie sa invatam sa nu mai generalizam,sa nu mai eticheta,sa nu ne mai luam dupa aparente.

Trebuie sa invatam sa luptam pentru ce ne dorim.

Trebuie sa invatam sa vorbim,sa iubim,sa ascultam.

Trebuie sa invatam sa renuntam la orgoliu.

Trebuie sa invatam sa pierdem.

Trebuie sa invatam sa ne bucuram.

Trebuie sa invatam sa cerem,sa multumim, sa oferim, sa respectam.

Trebuie sa invatam ca daca vrem sa schimbam ceva trebuie sa incepem prin a ne schimba pe noi insine.

Trebuie sa invatam ca fiecare persoana ne este superioara cu ceva si ca avem ce invata de la fiecare in parte.

Trebuie sa invatam ca razbunarea este arma prostului si ca raspunzand la o fapta rea tot cu o fapta rea este lipsa de caracter.

Trebuie sa invatam ca atunci cand barfim nu spunem nimic despre persoana barfita,insa spunem totul despre noi.

Trebuie sa invatam mereu.

Iarna pe ulita

Ningeeeeeeeeeeeee!!!!
DA,imi place si ma bucur ca ninge,oamenii buni e decembrie,e iarna,e normal sa ninga!
De fiecare data cand ninge afara ma simt copil,mult mai copil decat sunt in general,ma duce cu gandul la bunica mea,la iernile petrecute la ea,cand ma dadeam cu sania toata ziua, ma intorceam acasa inghetata si in soba ardeau lemnele(nimic nu se compara cu focul in soba-sunetul,mirosul,caldura,toate sunt minunate).
Albul pur al zapezii ar trebui sa ii faca pe toti mai buni,insa cum a dat primul fulg multi au inceput sa injure,sa blesteme,sa se planga.Si iarna este un anotimp,are rolul ei,pana la urma nu am mai aprecia asa mult primavara daca nu ar fi iarna. Sigur ca toti avem dreptul de a alege care anotimp ne place mai mult si care mai putin,dar nu trebuie sa facem "discriminari" prea mari :-)
Cod galben,cod portocaliu,cod rosu,cod negru si de care or mai fi ele.. Acum 10-20 de ani erau iernile de 5 ori mai rele ca acum,nu erau anuntate atatea coduri si nu era asa panica,acum avem tehnologie si utilaje moderne insa la prima ninsoare abundenta se creeaza panica totala. What's wrong with you people?!
Va doresc o iarna minunata si sa incercati cat de putin sa vedeti si partea buna a acestui anotimp, bucurati-va de el ca nu trece iarna daca va plangeti intruna!

ultimul biscuit

Ultimul biscuit

Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Și-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul și un pachet de biscuiți.

S-a așezat pe un scaun, și-a pus bagajele lângă el și s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că la mică distanță era așezat un domn care citea un ziar, și care fără să-i ceară permisiunea a început să ia și el din pachetul de biscuiți.

Cu toate că s-a simțit indignată, politețea a împiedicat-o să îi reproșeze că are un comportament nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua și el unul și asta a făcut ca până la urmă tânăra să devină foarte nemulțumită.

Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: “€œOare îndrăznește să mi-l ia și pe ultimul?”

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a oferit zâmbind cald o jumătate. Simțind că el a depășit limita bunului simț, tânăra s-a ridicat furioasă și s-a îndreptat spre un alt colț al sălii de așteptare.

A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea si… spre marea ei surprindere a văzut înăuntru pachetul de biscuiți pe care îl cumpărase. În acel moment a copleșit-o un sentiment de rușine.
A înțeles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul… El a împărțit plin de bunătate chiar și ultima bucățică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de câte ori în viață am mâncat biscuiții altcuiva? Ar fi mai bine ca înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alții să privim cu atenție în jur… și mai ales în sufletul nostru!

Să dai când poți, fără să aștepți nimic în schimb, nici măcar un mulțumesc, și să nu regreți că ai dat! Cui dai? Cui are nevoie… Cat dai? Totdeauna mai mult de cât ai primit!

(sursa: www.neuronu.ro )

25$

O mare lectie de la un om mic ...

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .

Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.
Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". a dus la usa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? Dormi? a intrebat....

- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.
Uite aici ai 25$.

- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat.
Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine. "

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor.
Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre.

Lectie despre.. primavara

Nu trebuie sa zambiti condescendent ,ci din inima. Caci primavara e un anotimp in care ne incarcam cu o supradoza de optimism si romantism,in care ne primenim garderoba,dar mai ales gandurile!
Primavara e anotimpul meu favorit,de cand ma stiu. Ii simt toate schimbarile ca pe niste vorbe frumoase,soptite la ureche de barbatul iubit ,ma face sa zambesc mugurilor si aerului proaspat,ma mobilizeaza sa fac lucruri importante,sa deschid proiecte noi si sa simt.. bucurie,speranta si alte acareturi ale starii de bine. Nu e o stare falsa,fabricata de dragul primaverii si al primenitii obligatorii,e minunata iluzie si,uneori,certitudine ,ca drumul inainte are perspectiva,continuitate,lumina si sansa. [...] Nu ne mai framanta istoria recenta,nu ne mai agita politica labila,nu ne mai framanta supravietuirea,ci.. viata,bucuriile simple si rescrierea prioritatilor. [...]
Iarna e mereu derutanta si agasanta,dar primavara e plina de calitati,de farmec si prospetime. Serios,de ce n-am fi si noi ca primavara? De ce nu ne-am propune fapte mari sau macar mici,dar intense si valoroase? De ce nu ne-am stradui mai mult ca oricand sa ne facem simtita prezenta ,ca o binecuvantare,ca un alint pentru cei dragi si ca o adiere proaspata pentru cei care au nevoie de noi? O supradoza de optimism si romantism n-a facut rau nimanui,spun studiile, viata si doar scepticii sau pesimistii incurabili mai pot marai contrariul. Intr-o formulare mai putin naiva,e vremea sa intram in armonie cu noi si cu partea cea mai captivanta din viata noastra. Toti avem dorinte,pe unele le blocam in rugaciuni,pe altele le spunem cu voce tare,dar nu le dam viata,pe unele le ucidem din lipsa de consecventa. Acum e anotimpul infloririi,cu toate metaforele traduse in limbaj practic,acum e vremea miresmelor ametitoare si a culorilor tari,acum se vede frumusetea ,daca ochii sunt bine atintiti si intr-o buna relatie cu creierul.
Ca sa smulgem maximul de profit din primvara,trebuie sa inflorim cumva,nu ca intr-un vers de romanta,ci dupa metoda clasica,pe care ne-o tot preda anotimpul acesta generos. Mai intai,trebuie sa ne adunam fortele si sa vrem sa inflorim,apoi,trebuie sa scoatem capul,nu radeti,exact ca florile padurii,cu trufie,cu tenacitate si aproape cu inconstienta. Ghiocelul stie exact care e rostul lui si nu se ia cu alte treburi,nu amana actiunea ,ci ii face in ciuda oricarei scoarte inghetatae de pamanat,oricarei zapezi ramase in urma. Pentru el si alte flori eroine de primvara,nu exista apatie,nu exista lene sau scuze tembele ,ci doar actiune si victorie. Sa inveti de la ghiocel e preferabil oricarei alte surse de inspiratie indoielnice..
Parimavara asta,totusi,nu-i decat o imensa sansa pe care ar fi pacat sa o ratam. Avem atatea culori in noi,avem atata forta si atatea urme de lasat ,incat ar fi de neiertat sa ratam primvara si sa ramanem inzapeziti in vechea viata... Primavara ar trebui sa devina o afacere personala,profitabila intru totul pentru fiecare posesor de plamani disperati dupa aer proaspat.


Acest text ii apartine Mihaelei Radulescu,insa sunt gandurile mele asezate pe hartie cu cele mai potrivite cuvinte.