Nu trebuie sa zambiti condescendent ,ci din inima. Caci primavara e un anotimp in care ne incarcam cu o supradoza de optimism si romantism,in care ne primenim garderoba,dar mai ales gandurile!
Primavara e anotimpul meu favorit,de cand ma stiu. Ii simt toate schimbarile ca pe niste vorbe frumoase,soptite la ureche de barbatul iubit ,ma face sa zambesc mugurilor si aerului proaspat,ma mobilizeaza sa fac lucruri importante,sa deschid proiecte noi si sa simt.. bucurie,speranta si alte acareturi ale starii de bine. Nu e o stare falsa,fabricata de dragul primaverii si al primenitii obligatorii,e minunata iluzie si,uneori,certitudine ,ca drumul inainte are perspectiva,continuitate,lumina si sansa. [...] Nu ne mai framanta istoria recenta,nu ne mai agita politica labila,nu ne mai framanta supravietuirea,ci.. viata,bucuriile simple si rescrierea prioritatilor. [...]
Iarna e mereu derutanta si agasanta,dar primavara e plina de calitati,de farmec si prospetime. Serios,de ce n-am fi si noi ca primavara? De ce nu ne-am propune fapte mari sau macar mici,dar intense si valoroase? De ce nu ne-am stradui mai mult ca oricand sa ne facem simtita prezenta ,ca o binecuvantare,ca un alint pentru cei dragi si ca o adiere proaspata pentru cei care au nevoie de noi? O supradoza de optimism si romantism n-a facut rau nimanui,spun studiile, viata si doar scepticii sau pesimistii incurabili mai pot marai contrariul. Intr-o formulare mai putin naiva,e vremea sa intram in armonie cu noi si cu partea cea mai captivanta din viata noastra. Toti avem dorinte,pe unele le blocam in rugaciuni,pe altele le spunem cu voce tare,dar nu le dam viata,pe unele le ucidem din lipsa de consecventa. Acum e anotimpul infloririi,cu toate metaforele traduse in limbaj practic,acum e vremea miresmelor ametitoare si a culorilor tari,acum se vede frumusetea ,daca ochii sunt bine atintiti si intr-o buna relatie cu creierul.
Ca sa smulgem maximul de profit din primvara,trebuie sa inflorim cumva,nu ca intr-un vers de romanta,ci dupa metoda clasica,pe care ne-o tot preda anotimpul acesta generos. Mai intai,trebuie sa ne adunam fortele si sa vrem sa inflorim,apoi,trebuie sa scoatem capul,nu radeti,exact ca florile padurii,cu trufie,cu tenacitate si aproape cu inconstienta. Ghiocelul stie exact care e rostul lui si nu se ia cu alte treburi,nu amana actiunea ,ci ii face in ciuda oricarei scoarte inghetatae de pamanat,oricarei zapezi ramase in urma. Pentru el si alte flori eroine de primvara,nu exista apatie,nu exista lene sau scuze tembele ,ci doar actiune si victorie. Sa inveti de la ghiocel e preferabil oricarei alte surse de inspiratie indoielnice..
Parimavara asta,totusi,nu-i decat o imensa sansa pe care ar fi pacat sa o ratam. Avem atatea culori in noi,avem atata forta si atatea urme de lasat ,incat ar fi de neiertat sa ratam primvara si sa ramanem inzapeziti in vechea viata... Primavara ar trebui sa devina o afacere personala,profitabila intru totul pentru fiecare posesor de plamani disperati dupa aer proaspat.
Acest text ii apartine Mihaelei Radulescu,insa sunt gandurile mele asezate pe hartie cu cele mai potrivite cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu