25$

O mare lectie de la un om mic ...

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .

Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.
Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". a dus la usa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? Dormi? a intrebat....

- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.
Uite aici ai 25$.

- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat.
Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine. "

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor.
Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre.

Lectie despre.. primavara

Nu trebuie sa zambiti condescendent ,ci din inima. Caci primavara e un anotimp in care ne incarcam cu o supradoza de optimism si romantism,in care ne primenim garderoba,dar mai ales gandurile!
Primavara e anotimpul meu favorit,de cand ma stiu. Ii simt toate schimbarile ca pe niste vorbe frumoase,soptite la ureche de barbatul iubit ,ma face sa zambesc mugurilor si aerului proaspat,ma mobilizeaza sa fac lucruri importante,sa deschid proiecte noi si sa simt.. bucurie,speranta si alte acareturi ale starii de bine. Nu e o stare falsa,fabricata de dragul primaverii si al primenitii obligatorii,e minunata iluzie si,uneori,certitudine ,ca drumul inainte are perspectiva,continuitate,lumina si sansa. [...] Nu ne mai framanta istoria recenta,nu ne mai agita politica labila,nu ne mai framanta supravietuirea,ci.. viata,bucuriile simple si rescrierea prioritatilor. [...]
Iarna e mereu derutanta si agasanta,dar primavara e plina de calitati,de farmec si prospetime. Serios,de ce n-am fi si noi ca primavara? De ce nu ne-am propune fapte mari sau macar mici,dar intense si valoroase? De ce nu ne-am stradui mai mult ca oricand sa ne facem simtita prezenta ,ca o binecuvantare,ca un alint pentru cei dragi si ca o adiere proaspata pentru cei care au nevoie de noi? O supradoza de optimism si romantism n-a facut rau nimanui,spun studiile, viata si doar scepticii sau pesimistii incurabili mai pot marai contrariul. Intr-o formulare mai putin naiva,e vremea sa intram in armonie cu noi si cu partea cea mai captivanta din viata noastra. Toti avem dorinte,pe unele le blocam in rugaciuni,pe altele le spunem cu voce tare,dar nu le dam viata,pe unele le ucidem din lipsa de consecventa. Acum e anotimpul infloririi,cu toate metaforele traduse in limbaj practic,acum e vremea miresmelor ametitoare si a culorilor tari,acum se vede frumusetea ,daca ochii sunt bine atintiti si intr-o buna relatie cu creierul.
Ca sa smulgem maximul de profit din primvara,trebuie sa inflorim cumva,nu ca intr-un vers de romanta,ci dupa metoda clasica,pe care ne-o tot preda anotimpul acesta generos. Mai intai,trebuie sa ne adunam fortele si sa vrem sa inflorim,apoi,trebuie sa scoatem capul,nu radeti,exact ca florile padurii,cu trufie,cu tenacitate si aproape cu inconstienta. Ghiocelul stie exact care e rostul lui si nu se ia cu alte treburi,nu amana actiunea ,ci ii face in ciuda oricarei scoarte inghetatae de pamanat,oricarei zapezi ramase in urma. Pentru el si alte flori eroine de primvara,nu exista apatie,nu exista lene sau scuze tembele ,ci doar actiune si victorie. Sa inveti de la ghiocel e preferabil oricarei alte surse de inspiratie indoielnice..
Parimavara asta,totusi,nu-i decat o imensa sansa pe care ar fi pacat sa o ratam. Avem atatea culori in noi,avem atata forta si atatea urme de lasat ,incat ar fi de neiertat sa ratam primvara si sa ramanem inzapeziti in vechea viata... Primavara ar trebui sa devina o afacere personala,profitabila intru totul pentru fiecare posesor de plamani disperati dupa aer proaspat.


Acest text ii apartine Mihaelei Radulescu,insa sunt gandurile mele asezate pe hartie cu cele mai potrivite cuvinte.

Care sunt eu?

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.

Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.

Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:
"Spune-mi ce vezi?"

"Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.

Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?"

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.

Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.

Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.

Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

"Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?"

Gandeste-te si tu: Care sunt eu?

Vrem..

Vrem să ne mutăm pe lună ,dar nu mai reușim să spunem o vorbă bună .

Vrem mașini zburatoare , dar știm că suntem niște creaturi muritoare ;

vrem să primim , dar uităm să spunem mulțumesc .



Vrem să fim oameni , dar ne gândim doar binele nostru .

Vrem iertare , dar judecăm până și prietenul cel mai bun .



Vrem multe , dar uităm să dam.

AMINTESTE-TI

Aminteste-ti in fiecare dimineata cand te trezesti sa razi mult si des, sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor, sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa induri tradarea prietenilor ipocriti, sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este bun in fiecare si sa faci astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru care traiesti tu. Sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna!