Doi copiii indragostiti,tindandu-se de mana fara sa le pese de nimic in jurul lor,zambind in cel mai frumos mod posibil. Aveau planuri,visau impreuna,vorbeau din priviri,nimeni nu parea sa le strice vreodata dragostea.
Dar ea cu timpul s-a plictisit si fara sa se gandeasca la urmari la parasit.
Ani la rand fata s-a intors in locul unde l-a parasit,locul unde isi petrecusera fiecare zi si noapte timp de un an.Se intorcea an de an,in aceiasi data in care cu ani in urma il parasise,sperand mereu ca il va gasi acolo,dar el nu a aparut niciodata.
O zi intreaga fata nu pleca din acel loc,statea mereu intinsa pe iarba sub copacul ce le ascultase toate planurile si le fusese martor iubirii lor adolesentine.Pleca mereu noapte la ora 00:00 ,
lasand mereu in urma ei o bucatica din suflet si luand cu ea tot mai multe regrete.In fiecare an ea picat acel peisaj,punand in coltul fiecarea o bucatica din inima ei.
El mergea in acel loc in fiecare zi a anului,mai putin ziua in care ea il parasise.Ziua aceea si-o petrecea mereu dormind din cauza durerii ce ii sfasia sufletul.Ani la rand baiatul a mers zilnic
la locul lor,stand mereu sub acelasi copac sub care ea il parasise si scriindu-i in fiecare zi cate o scrisoare pe care o ingropa intr-o cutiuta de argint.
Ea nu a mai putut iubi niciodata un alt baiat, si-a petrecut toata viata ingropandu-si durerea in invatat.El avea in fiecare seara o fata de care se folosea pentru a uita amintirea primei lui
iubiri ,macar timp de cateva minute,dar indata ce se terminau cele 11 minute durerea se intorcea inapoi in corpul lui.In timp o colega de la servici a prins drag de baiat si dorindu-l foarte mult
l-a cerut in casatorie.El nu o iubea,dar nici nu isi putea petrece toata viata singur.
In ziua nuntii el a primit un cadou de la un necunoscut:8 tablouri identice,ce inramau peisajul ce il vazuse zilnic in ultimi 8 ani.Fara sa se mai gandeasca ,imbracat in costum, a dezgropat cele 8 cutii de argint si a inceput sa citeasca toata cele 2914 scrisori,insa abea cand vechea si unica lui iubire a aparut plangand,a realizat ca este aceiasi zi in care cu ani in urma ea l-a lasat
plangand,implorand-o sa nu il paraseasca.Acum erau amandoi mai batrani,aveau riduri,iar pe fata lor se putea citi durerea pe care au indurato atatia ani..
Erau din nou fata in fata ,zambind unul la altul cu atatea nautralete incat ochii erau acoperiti de riduri fine.In acel moment,in acel loc erau din nou cei doi copiii indragostiti care se tineau
de mana fara sa le pese de nimic in jurul lor.Pentru o secunda planurile si visele lor aveau din nou acelasi scop si isi vorbeau din priviri,printre lacrimi.
El s-a intors la biserica si s-a casatorit cu cea careia ii promisese ca se va casatori.