Dragostea pentru frumos

Presupun ca toti avem dragoste pentru frumos,dar nu in aceiasi masura.Desigur,nu ma refer la aspect,haine sau alte nimicuri..ma refer strict la arta pura si frumusetea ei!



Leonid Afremov este un pictor nascut in 1955, in Belarus. Picturile lui sunt pline de culoare, de un stil aparte, de mesaj.



Three Friends by Leonid Afremov



White Swan by Leonid Afremov



Music Fight by Leonid Afremov




Rain Princess by Leonid Afremov

Cum iubesc barbatii

Sincer să fiu… m-aş uita insistent doar spre o femeie care nu m-a zărit, preocupată fiind să fie ea însăşi. Aş şti că e frumoasă chiar şi din întunericul unei săli de teatru sau chiar de cinema, pentru că nu râde strident şi nici nu şi-a urcat picioarele pe scaunul din faţă, pentru că nu se sărută cu iubitul ei pe tot parcursul piesei de teatru / filmului şi pentru că suspină discret la replicile frumoase. I-aş lua urma paşilor doar dacă aş simţi că mă va refuza rece şi politicos, pentru că nu-i place să fie agăţată pe stradă.

Dacă aş vedea-o pentru a doua oară, aş zâmbi de felul în care-şi dă părul după ureche şi mi-aş imagina că de-acolo, de la gâtul dezgolit, aş începe s-o sărut, când mi-ar da voie… M-aş trezi dimineaţa cu chipul ei pe tavan, uitându-se încruntată şi dulce către altul. Mi-ar plăcea pentru că merge hotărâtă şi nu se îmbracă mulat, ci în alb şi negru, nu e rujată şi pudrată, ci doar limpede şi fragilă la vedere… Dacă aş întâlni o femeie într-un bar, m-aş gândi nesimţit la ea, pentru că felul în care bea şi fumează nu m-ar inspira decât spre o noapte de sex dement. Dacă aş vedea-o în staţia de autobuz, mi-aş face pană ca să mă uit cum ştie să aştepte răbdătoare… Poate că aş parca maşina şi m-aş plimba cu acelaşi autobuz, doar ca să verific ce-i place la un bărbat: îndrăzneala, eu sau… maşina?!

Probabil, ca oricărui bărbat, mi s-ar putea întâmpla să-mi placă prietena prietenului meu. Avantajul meu ar fi considerabil, mai ales dacă relaţia ei cu amicul meu e mai mult o trecere, decât o staţie. Aş şti cum s-o cuceresc mai lesne decât pe fata de la teatru, despre care nu ştiam nimic. Ticăloşia mea ar avea şansa să treacă drept o mare iubire, de vreme ce mi-am înşelat… prietenul!

Mi s-ar putea întâmpla să cunosc o femeie de mai multă vreme, dar abia într-un anume moment s-o VĂD. Poate că, simţindu-i parfumul discret şi văzându-i mâinile frumoase, aş privi-o în ochi fără vorbe, până m-ar întreba ce-i cu mine. Poate că de la glezna ei fină aş începe o poveste care s-ar înfige-n suflet. Dacă aş vedea cum se bucură de cireşii înfloriţi şi dacă aş auzi ce răspicat vorbeşte, m-aş strădui să-i povestesc despre mine…

Dacă ar fi deja iubita mea, m-ar înduioşa felul în care mi-ar spune „bună di¬mineaţa”, cu buzele, mâinile, ochii şi pielea ei toată. As pleca la muncă zâmbind dacă mi-ar face micul dejun şi mi-ar spune că mă iubeşte numai din ochii calzi de sub părul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea dacă nu m-ar suna întruna şi dacă nu m-ar întreba nimic când aş veni târziu de la muncă. Aş iubi-o pentru că nu-şi bârfeşte prietenele, pentru că nu-mi urăşte prietenii, pentru că nu ţipă la nimeni şi, mai ales, pentru că îi strălucesc ochii de câte ori mă vede şi pentru că închide ochii când o sărut. Mi-ar fi nespus de dragă când m-ar adormi mângâindu-mă pe spate, cu degetele şi cu sărutări cuminţi. Mi-ar fi greu să mă uit după alte femei când iubita mea stă picior peste picior cu atâta graţie şi când orice rochie simplă pe care o îmbracă trezeşte dorinţa unui alt bărbat de a i-o da jos.

Aş adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura împreună şi pentru că nu mi-ar spune niciodată că-i obosită când aş vrea să fac dragoste sau sex cu ea. M-aş topi după ea dacă le-ar zâmbi fostelor mele amoruri şi dacă nu m-ar întreba nimic după aceea… M-aş uita în neştire la ritualurile ei, când mi-ar da voie, pentru că aş fi nebun după ea când şi-ar pune ciorapii, când şi-ar rimela genele sau şi-ar peria părul, când ar uda florile sau ar pregăti masa… Aş da orice să-i aud vocea limpede când m-ar enerva toţi la serviciu şi as ieşi cu ea în fiecare seară dacă n-aş auzi-o plângându-se că n-are cu ce să se îmbrace. Mi-ar plăcea să fie neajutorată doar atunci când are nevoie de mine, bărbatul ei…

Probabil că nu ne-am plictisi nicicând împreună dacă am şti să ne lăsăm spaţiu şi dacă iubita mea ar şti să tacă şi să viseze, să citească lângă mine şi să-mi asculte muzica… Mi-ar fi de-ajuns să-mi fie cea mai dragă din lume şi din viaţă dacă aş vedea-o că-i vine să plângă după ce am fost rău cu ea şi as fi nebun după ea dacă n-ar plânge… I-aş iubi lacrimile doar când ar fi de dor sau de prea multă iubire şi i le-aş stinge cu ale mele… Dacă am putea să vorbim de toate şi să înţelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia lângă care am visat să trăiesc. M-aş certa cu ea fericit că nu trânteşte uşi la lipsa argumentelor şi nu spune porcării când e derutată.

Iar dacă ne-am muta împreună, mi-ar plăcea să mă umilească cu ordinea la care m-ar îmbia şi curăţenia care n-ar fi doar în sufletul ei, ci şi în dulap, în baie, în bucătărie… Femeia care mi-ar pune în pericol burlăcia ar trebui să îmi accepte toanele, ciudăţeniile, simplitatea în anume privinţe şi să ştie pe de rost că bărbaţii şi femeile nu iubesc la fel. Ar trebui să poarte lenjerii fine chiar şi cu bocanci şi să nu mă lase vreodată s-o văd cu bigudiuri sau cu castraveţi pe ochi. I-aş aduce flori în orice alte zile decât acelea în care ne-am sărbători anii de când suntem împreună şi mi-ar plăcea ca ea să nu-şi dorească vreun cadou de „Valentine’s Day”…

Aş vrea să priceapă că toţi bărbaţii visează să facă, măcar o dată-n viață, sex cu două femei şi să se străduiască să-mi ofere senzaţia asta. Aş fi al ei, dacă s-ar prinde la timp că o astfel de abordare ţine orice bărbat acasă. Aş vrea să facă tot ce-i trece prin cap şi tot ce intuieşte în mine atunci când se dezbracă pentru mine… Aş vrea să muncim amândoi în neştire, să ne construim temeinic vieţile, iar când va fi să facem copii, aş vrea să ştie că voi fi un tată bun. Nu i-aş ucide nici un vis, dacă realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna…

Dacă aş fi fost perfect, n-ar fi avut nici un merit să mă iubească. Femeia mea însă va trebui fie perfectă pentru mine, nu în frumusețe, ci în feminitatea ei deplină. Dacă nu mi-ar cere nimic, i-aş da tot ce nici eu n-am crezut că sunt în stare

Dacă în sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-aş pleca niciodată de-acolo…

Poate că bărbatul de lângă tine nu-ţi va spune niciodată povestea asta aşa, poate dacă-l întrebi ce iubeşte cel mai mult la tine nu va şti să răspundă cu aceeaşi limpezime sau poezie… Dar e posibil să fi aflat răspunsurile din felul în care te iubeşte… Cel mai grav e când afli toate astea din felul în care se îndrăgostește de o altă femeie, nu mai frumoasă, ci mai feminină…Deci, dacă v-aţi prins că n-aveţi nevoie de un dormitor ca să vă dovediți feminitatea, fiţi femei pe de-a-ntregul, nu numai pentru că purtați tocuri şi sutiene… Iar pe cei care vor să-și demonstreze masculinitatea prin violența fizică sau verbală, înșelându-vă sau chinuindu-vă, transformați-i în istorie pe care s-o uitați repede… Şi asta e o dovadă de feminitate, în cele din urmă… >>

M.R.

Zi de zi in jurul meu vad oameni suparati pe viata din romania,catalogand-o ca o tara mizerbaila,dar cati dintre acesti oameni fac ceva ca sa schimbe asta?..
Daca vrei sa schimbi lumea incepe cu tine!!!
Multi mi-au spus ca de ce sa se schimbe daca restul lumii va ramane la fel,dar daca noi ne schimbam cei din jur vor vedea si incet,incet tara noastra se va schimba.Gesturile mici sunt cheia marilor ..schimbari.De ce sa arunci gunoaiele pe jos,cand poti sa mai mergi 10 metri ca sa le arunci la cosul de gunoi?!Ne bucuram cand se fac parcuri noi,dar cu prima ocazie mancam seminte si aruncam cojile pe jos.Suntem fascinati de peisajele superbeale Romaniei ,pe care le vedem in poze,dar cu toate astea alegem sa ne petrecem vacantele si concediile in strainatate.
Cred ca prima data ar trebuii sa ne descoperim frumusetiile tarii noastre ,iar apoi sa visam la strainatate.